Acum câteva luni – proiectele mele nu cunosc notiunea de “realizat in câteva ore/zile” – am taiat 6 elemente de lemn aproape identice.

Dupa alte câteva saptamâni am inceput sa le asamblez. Stupoare, lemnul a lucrat, dupa prostul lui obicei, si n-am mai reusit sa le asamblez pe toate 6, ci doar 3 câte 3. Aceste doua elemente invidividuale nu constituiau nici pe departe totul unitar care a fost initial prevazut.

    Câteva saptamâni mai târziu, am decis ca nu pot, pur si simplu, sa arunc acele bucati de lemn. Si, impotriva tuturor (insectelor de pe terasa) am facut aceasta masa de cafea. O prietena a vazut-o (hello Elena!) si mi-a zis “da’ de ce vrea masa asta sa fuga de fotoliul ala?”. Si abia atunci mi-a picat fisa ca picioarele sui (shui, arhaism atât de vechi ca nu mai e nici in DEX) par ca vor sa mearga.

    Ei bine, masa asta, folosita ca banca de unii oaspeti neinvitati si neautorizati, suporta trei adulti bine tasati. Desigur, daca esti de la inspectia in constructii si te asezi fix pe coltul in care piciorul a facut un pas in spate, e foarte posibil sa intri in concediu medical pentru câteva zile.

    O mica eroare, transformata intr-o placuta masa de cafea, unde imi place sa trag de timp pâna fac minutul de 61-62 de secunde.