Cred ca toti am vazut mesele acelea fabuloase dintr-o bucata de lemn pe care 99% dintre oameni ar fi pus-o la foc, dar artistii o pun in valoare cu rasina. “River table” parca le zice. Imi plac si mie, dar nu la modul ca mi-as dori sa lucrez sau sa manânc pe o masa din aceea. Rasina e scumpa, pe lânga ca e un produs chimic, chiar daca dupa ce s-a uscat devine inerta (adica nu mai emite particule, CO2 etc). Acolo unde cred ca e de-a dreptul stupid si toxic sa pui rasina sunt tocatoarele – mai popular “funduri”. Cred ca e stupid, pentru ca taind cu cutitul, zgâriind suprafata, scoti particule mici de rasina pe care apoi le bagi direct in stomac. Divagam, aici ar trebui sa vorbim de lemne 🙂

Imi place insa rasina in forme mici. Acolo unde folosesti putina rasina pentru un efect, pentru a ascunde o imperfectiune, pentru a pune si mai mult in valoare lemnul.

Si, bineinteles, unghiurile mele “ciudate”.

Unul din multiplele prototipuri facute. Acesta e in curte de aproape un an, dupa ce lemnele verzi au stat si ele inca un an afara, in ploaie, vânt si zapada.

Pânza albastra facuta la comanda, undeva pe la Braila, caci in zona Bucuresti-Ilfov nu stie nimeni sa coasa 🙂

Imi place cum a ruginit coltarul metalic, pot sa spun acum “coltari metalici CORTEN”, sa sune si mai modern, design. Arhitectura futurista 🙂

Aproximativ 25 m3 de lemne pentru o terasa de 250 m2. Trei pergole vor fi asezate pe aceasta, fiecare cu o capacitate de 30 de persoane asezate. Sau 40 de persoane daca evenimentul e cu bufet suedez.

Da, momentan sunt doar niste stive de lemne, dar mai lasam si imaginatia sa lucreze! Pana cand va deveni realitate. Vedere spectaculoasa spre Bucegi. Bonus: structura unei viitoare tiny house atipica; un fel de A-frame in 3D izotropa 😂. Nu bagati in seama limbajul ingineresc.

Am rezistat multi ani inainte sa-mi iau smartfon. Am avut si aparat foto cu film. Stiu ce inseamna sa platesti filmul si 36 de poze si sa nu-ti placa niciuna 🙂 Pâna sa apas pe declansator “masuram de 3 ori si taiam o singura data”, cum se spune in limbaj de tâmplarie.

Aceeasi vedere, acelasi telefon, nicio setare anume, doar lumina si zoom.