Imi trebuie un spiral de 27mm. Unul anume, tip Forstner. Are 90 mm lungime si arata exact ca in poza.

Ei bine, e pericol mare sa-l aduc in buzunar, in avion. I-am aratat poza sefului securitatii de la aeroportul Henri Coanda. “E ascutit, puteti omorâ un om. Doar in bagajul de cala.”

Presupun ca daca combin spiralul asta cu o sticla de 500 ml de apa cumparata din exteriorul aeroportului, pot sa fac o bomba si sa arunc in aer avionul.

“E pentru siguranta dumneavoastra.” Da, clar, o armata de oameni pentru siguranta mea. Cum ar fi sa avem toti pasagerii spirale din astea si sa incepem sa ne batem cu ele, sa ne taiem, sa ne atacam reciproc carotidele? Sau un pasager blocat in toalete in timpul unor turbulente, daca ii sare spiralul din buzunar si-i taie vena femurala?

Unii oameni fac pregatiri regulate de siguranta – a aeroportului, a avioanelor etc – dar toata viata lor profesionala se rezuma in a refuza sticle de apa.

Cu o echipa locala destoinica si un sef de echipa (multumesc, Iulian!) dedicat, am trecut de la vorbe la fapte si am (aproape) terminat terasa. Bine, eu mai de la distanta, mai cu PR-ul. Asa ca mai bine aflati de la mine, caci in curând o sa fie pe toate instagramurile :-)))

Intr-un loc minunat, in care putem admira si Piatra Craiului si Bucegii, doar cu o miscare a capului.

Terasa e in lucru. Pergola, foisorul sunt in lucru. Toata lumea lucreaza 🙂 Doar eu ma cam fofilez. Mi-am pus costumul de “promoter”, in curând ma veti vedea imbracat in urs, in centrul Branului. Voi fi lânga castel, distribuind flyere 🙂

Cred ca toti am vazut mesele acelea fabuloase dintr-o bucata de lemn pe care 99% dintre oameni ar fi pus-o la foc, dar artistii o pun in valoare cu rasina. “River table” parca le zice. Imi plac si mie, dar nu la modul ca mi-as dori sa lucrez sau sa manânc pe o masa din aceea. Rasina e scumpa, pe lânga ca e un produs chimic, chiar daca dupa ce s-a uscat devine inerta (adica nu mai emite particule, CO2 etc). Acolo unde cred ca e de-a dreptul stupid si toxic sa pui rasina sunt tocatoarele – mai popular “funduri”. Cred ca e stupid, pentru ca taind cu cutitul, zgâriind suprafata, scoti particule mici de rasina pe care apoi le bagi direct in stomac. Divagam, aici ar trebui sa vorbim de lemne 🙂

Imi place insa rasina in forme mici. Acolo unde folosesti putina rasina pentru un efect, pentru a ascunde o imperfectiune, pentru a pune si mai mult in valoare lemnul.

Si, bineinteles, unghiurile mele “ciudate”.

Unul din multiplele prototipuri facute. Acesta e in curte de aproape un an, dupa ce lemnele verzi au stat si ele inca un an afara, in ploaie, vânt si zapada.

Pânza albastra facuta la comanda, undeva pe la Braila, caci in zona Bucuresti-Ilfov nu stie nimeni sa coasa 🙂

Imi place cum a ruginit coltarul metalic, pot sa spun acum “coltari metalici CORTEN”, sa sune si mai modern, design. Arhitectura futurista 🙂

Aproximativ 25 m3 de lemne pentru o terasa de 250 m2. Trei pergole vor fi asezate pe aceasta, fiecare cu o capacitate de 30 de persoane asezate. Sau 40 de persoane daca evenimentul e cu bufet suedez.

Da, momentan sunt doar niste stive de lemne, dar mai lasam si imaginatia sa lucreze! Pana cand va deveni realitate. Vedere spectaculoasa spre Bucegi. Bonus: structura unei viitoare tiny house atipica; un fel de A-frame in 3D izotropa 😂. Nu bagati in seama limbajul ingineresc.

Am rezistat multi ani inainte sa-mi iau smartfon. Am avut si aparat foto cu film. Stiu ce inseamna sa platesti filmul si 36 de poze si sa nu-ti placa niciuna 🙂 Pâna sa apas pe declansator “masuram de 3 ori si taiam o singura data”, cum se spune in limbaj de tâmplarie.

Aceeasi vedere, acelasi telefon, nicio setare anume, doar lumina si zoom.