Cred ca toti am vazut mesele acelea fabuloase dintr-o bucata de lemn pe care 99% dintre oameni ar fi pus-o la foc, dar artistii o pun in valoare cu rasina. “River table” parca le zice. Imi plac si mie, dar nu la modul ca mi-as dori sa lucrez sau sa manânc pe o masa din aceea. Rasina e scumpa, pe lânga ca e un produs chimic, chiar daca dupa ce s-a uscat devine inerta (adica nu mai emite particule, CO2 etc). Acolo unde cred ca e de-a dreptul stupid si toxic sa pui rasina sunt tocatoarele – mai popular “funduri”. Cred ca e stupid, pentru ca taind cu cutitul, zgâriind suprafata, scoti particule mici de rasina pe care apoi le bagi direct in stomac. Divagam, aici ar trebui sa vorbim de lemne 🙂

Imi place insa rasina in forme mici. Acolo unde folosesti putina rasina pentru un efect, pentru a ascunde o imperfectiune, pentru a pune si mai mult in valoare lemnul.

Si, bineinteles, unghiurile mele “ciudate”.