Evenimentul din 7 iulie a avut loc. Din pacate, aflat sub influenta cea mai mare parte din timp, NU am facut nicio poza. Astept acum de la altii filmari, fotografii si alte chestii interesante.

Ce stiu insa e ca toata lumea – putina – s-a simtit bine, au facut poze cu sutele, au apreciat “WOW!” vederea de pe terasa, au calarit hamacele ca pe hotii de cai si au facut sa scârtâie lemnul pe ici pe colo pe la incheieturi.

Mi s-a confirmat faptul ca oamenii TREBUIE sa vina – sau sa fie adusi! – la locul cu pricina ca sa vada frumusetea naturii. Degeaba fac eu poze si le pun pe aici sau aiurea, pâna nu vezi cu ochii tai nu intelegi cât de frumos este.

La fel si in cazul pergolei: “cum sa ma asez eu aici? pai nu se rupe? pai scobitorile astea ma tin pe mine? Mamaaaaa, ce misto e senzatia sa stai in hamac si sa privesti Bucegii!”.

Am facut si stress test cu câte doi si chiar trei adulti per hamac, toate bune. Recunosc ca ma dureau pe mine incheieturile când vedeam cum se aruncau in hamace ca pe trambulina, dar, pâna la urma, totul a fost bine.

Am facut insa fotografii after party, pentru ca terasa nu a fost niciodata asa “curata” de toate lemnele si sculele mele. Ce frumoasa e curatenia 🙂

DA, pergola protejeaza de soare si de ploaie!

DA, sub pergola pot sta minim 20 de oameni in picioare!

DA, pot sta in hamace cel putin 6 persoane in acelasi timp, fara ca pergola sa se streseze!

DA, pergola e atât de versatila ca am facut un bar pe unul din picioare si am facut si doua tejghele de 3, respectiv 4 m lungime ca oamenii sa-si puna berea, vinul sau ce mai beau ei. Si mai era loc si de un sezlong de 3 persoane, suspendat, pe alt picior.