PÉRGOLĂ s.f. (Arhit.) Construcție din grinzi de lemn susținute de coloane, folosite în parcuri și grădini pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare. [< it., fr. pergola].

In România vorbim mai mult de foisor sau terasa acoperita. In alte tari, in functie de alte criterii, se mai foloseste gazebo, tonnelle, veranda, kiosk (chiosc) sau sera de locuit.

Foisor cu acoperis de sindrila bituminoasa, cu masa si scaune din lemn masiv, vopsite maro-visiniu. Cam asta e oferta cea mai prizata in România de astazi. Exista si oferte de pergole din aluminiu, dar piata abia afla de existenta lor. Pâna atunci, ramane foisorul clasic, intâlnit in toate pensiunile din tara. Hai sa facem altceva!

pergola

Firul conductor al ideii: pergola construita din elemente identice, usor de gasit, prelucrat, deci ieftine. A se evita forma paralelipipedica sau usor hexagonala a foisoarelor actuale. Al doilea element important: structura sa fie fixata in 3 puncte, pentru a putea fi asezata si pe terenuri care nu sunt 100% drepte!

Rezultat: o forma paralelipipedica cu o proiectie ortogonala de forma hexagonala 🙂 In realitate, putine persoane vad cubul partial din imagine si mult mai putine vad proiectia hexagonala.

Primul prototip, facut din dulapi verzi de sectiune 5×15 cm si 2,5m lungime. Imbinati cu holzsuruburi de 6×120 si adeziv. Surprinzator de solid. Agatat 2 hamace in acelasi timp, lemnul a inceput sa scârtâie abia dupa ce am adunat 160 de kg in cele doua hamace. Dar nu a cedat.

Al doilea prototip, scara 1:1. Grinzi 8×8 cm de 4m lungime. Neasteptat de mare, n-am nici scara sa ajung in vârf (aproximativ 5,5 m inaltimea). Imbinari metalice din corniere sudate. Din pacate, sudura de proasta calitate, structura pare fragila. Am agatat totusi un hamac si am pus 80 kg in el. Chiar si putin balans. OK. Spatiul de “sub” e impresionant. Poti adaposti minim 25 de persoane in picioare si 18 persoane asezate confortabil la masa/mese. Cu loc suficient de trecere pentru ospatari, comeseni sau copii care se zbenguie.

Challenge-ul este sa gasesc solutii de imbinari (metalice) care sa fie usor de realizat, ieftine si, mai ales, sa permita imbinarea FARA contravântuiri = bucatile de lemn care se pun la 45° in unele unghiuri drepte ale constructiilor de lemn. E o chestie la care tin, ca aceasta structura sa fie facuta sa para “ca n-are cum sa tina ca nu are alea la unghiuri”, dar ea sa tina! Si sa tina nu numai niste pânze de umbrire, ci chiar 3 hamace (360 kg) in acelasi timp!

Septembrie 2020

Am comandat grinzi lamelare (incleiate, tip glulam), pentru a asigura omogenitatea structurala. Grinzile de lemn din brad/molid au caracteristici destul de dispersate, in sensul ca rezistenta lor depinde destul de mult de momentul in care au fost taiati copacii, prezenta nodurilor, modul de uscare etc. Astfel, poti avea o grinda mai slaba, care sa compromita rigiditatea intregii structuri. Grinzile lamelare sunt, bineinteles, mai scumpe, dar elimina aceasta problema sensibila in cazul pergolei. Urmeaza sa le vopsesc cu o vopsea pentru exterior.

Cu ajutorul unei persoane foarte binevoitoare (Multumesc, Cornel!), care mi-a facut o schita in Autocad si mi-a dat mai multe idei, am apelat la o firma pentru piesa metalica folosita in colturile in care se vor intâlni câte 3 grinzi. Am platit proforma, astept piesele. Pentru restul colturilor – cele in contact cu solul – trebuie sa gasesc alte solutii, care sa permita si ancorarea structurii. In momentul in care structura va primi copertine de umbrire de 4×4 m2, vântul va sufla in ele ca intr-o vela de vapor! Am calculat ca la o viteza a vântului de 70 km/h, ancorarea trebuie sa fie de cel putin 350 kg. Pe fiecare colt.

Trebuie sa demontez prototipul din imaginea de mai sus, ca sa am loc pentru varianta beta (cu coltari metalici la comanda si cu grinzi lamelare). Inca ma gândesc care este solutia cea mai buna pentru demontare, caci inca n-am achizitionat scara care sa ma urce in vârf 🙂

Octombrie 2020

Coltarii metalici au sosit. Arata impecabil, nici nu vad sudura. Ii vopsesc cu un email care mi se pare foarte toxic, dar are marketing bun. La un moment dat voi gasi alte solutii, mai ecologice.

Asamblez structura cam 70% singur. Apoi astept alte doua perechi de brate pentru a o ridica si a termina de strâns imbinarile.

Structura finala, asezata pentru a vedea cum trece iarna. Grinzile sunt date cu doua straturi de eco-lazura transparenta de la Kober (parca). In fiecare din cele 4 colturi de sus este o carabina de 250 kg pentru a agata pânzele de umbrire. Din pacate nu am pus decât doua, pentru ca am fost pe fuga.

Cu ocazia asta am vazut ca pânzele triunghiulare de 3,6 m latura sunt cam mici pentru a face umbra suficienta. Sau trebuie agatate mai multe. In schimb, pânzele triunghiulare de 5 m latura sunt prea mari. Data viitoare o sa pun pânzele patrate de 4m x 4m. Si o sa fac pozele pe la prânz, ca la ora 17h30 umbra nu mai este unde trebuie 🙂

Pentru zonele ploioase as acoperi cu o copertina din policarbonat transparent, ca sa ramâna si structura vizibila si cei care stau in interior sa poata vedea totul afara. Sub structura actuala (stâlpi de 4 m lungime) se pot aseza 18 persoane la masa si mai ramane putin spatiu si pentru a putea trece ospatarii.

Decembrie 2020

Sunt departe, nu stiu cum a raspuns pergola la vânturile si ploile din ultimele 2 luni. Un lucru e cert: nu am primit nici un mesaj de la vecini 🙂 care m-ar fi anuntat imediat daca ceva “grav” s-ar fi intâmplat. Sunt nerabdator sa o revad “in carne si oase”. Sa speram ca in urmatoarea perioada ne mai scuteste un pic virusul asta de prezenta lui, sa ne putem misca mai usor.

Am depus modelul prealabil unui brevet european. Momentan e doar schita, descrierea etc, ca sa nu am surprize, mai ales ca acum aproape toate detaliile fabricarii sunt pe Internet.